Rework este o carte despre productivitate, despre nevoia de a aborda diferit tot ce faci. Nu se referă doar la business ci este aplicabilă și pentru multe alte lucruri.

Am citit această carte din curiozitate. Am auzit de ea de mai mult timp și am vrut sa ma conving dacă elogiile care i s-au adus sunt îndreptățite.

Pe scurt, autorii vin cu o carte prin care inspiră cititorului ideia că modelele vechi de afaceri s-au perimat. Este nevoie de noi modele de afaceri. Ne spun că felul în care astăzi este organizată muncă în majoritatea companiilor este unul greșit și nu contribuie la succesul unei companii.

Autorii ne mai spun că planificările sunt inutile pentru că totul se schimbă și ce este valabil azi mâine nu mai are nici o importanță. Și, încă ceva, potrivit autorilor, tot ce facem este marketing. Absolut tot. Marketingul nu îneamnă doar o procupare a unui departament ci a tuturor angajaților unei companii.

Din carte mai aflăm că ședițele corporative sunt toxice pentru că pierdem o groază de timp. Nu e nimic nou în asta însă felul cum se argumentează în carte această ideie este unul remarcabil.

Este o carte despre disciplină, despre pasiunea pentru munca făcută bine, cu cap, la timp, ingenios și eficient, despre curaj în afaceri, despre deschidere față de lume, față de mediile și publicurile cu care interacționezi.

Concluzia la care am ajuns după lectura acestei cărți este că trebuie să ne organizăm radical altfel felul în care muncim dacă vrem să obținem ce ne propunem.

Vă recomand să citiți Rework. Este o carte utilă. Ușor de citi. Cu un limbaj accesibil și plină de idei originale care dau de gândit.

Un articol interesant, metodologic și practic despre felul cum muncește Jason Fried, unul din autorii cărții, îl puteți citi aici.

Pentru a începe o afacere este nevoie să aveți o ideie, puțină încredere și un mic efort – aproximativ cu aceste cuvinte își încep autorii cartea, cu ele îmi și închei acest post. Lectură plăcut.

Datele sunt ilustrate de Barometrului Opiniei Publice dat publicității la 16 noiembrie 2011. Studiul a fost realizat de Centrul de Investigații Sociologice și Marketing CBS-AXA și gestionat de Insititutul de Politici Publice, cu sprijinul financiar al Fundației Soros. Sondajul a fost efectuat în perioada 22 octombrie – 6 noiembrie 2011, pe un eșantion de 1113 persoane din 99 de localități, eroarea maximă fiind de +/- 3%.

De regula cei care comanda sondaje sociologice sunt partide politice, media, organizatii non guvernamentale si, in putine cazuri, companii private care isi pot permite sa comande un sondaj. In general, aceste sondaje isi propun sa identifice pulsatia sociala vis-a-vis de fenomenul politic si efectele acestuia asupra vietii unei societati. Din aceste sondaje aflam nu ce ne-ar interesa dar ce iar interesa sa afle pe comanditarii studiilor date.

Un american a confectionat un aparat care identifica in baza unui algoritm destul de simplu cuvintele cheie pe care nu am vrea sa le auzim la tv. De exemplu daca la tv se vorbeste despre tovarasul G, televizorul automat face mute si timp de 30 de secunde nu auzi nimic despre ce se comunica despre personajul dat. Cred ca sotiei mele iar placea sa aiba un asemenea dispozitiv in casa.

Nu stim insa care sunt cuvintele pe care am putea sa le calificam drept deranjante pentru telespectatorul moldovean. Insa nu este chiar atit de dificil sa ne dam seama care ar fi acestea pentru ca le auzim acasa, la birou, in strada, in transportul public, in piata, in magazine, la frigarui sau la piscina.

In mare parte intoxicatia informationala se face prin intermediul televiziunilor. Acum avem atitea televiziuni. Toate care mai de care. Insa fiecare cu adevarul lor astfel incit la un moment dat ajungi sa intelegi ca nu intelegi nimic, ca cei care te manipuleaza la tv te au de prost si ca tot ce vezi si auzi este doar propaganda pentru ca mesajul este directionat intr-un fel anume pentru a trezi un anumit tip de emotii, perceptii si de a mobiliza la anumite actiuni.

Pina la urma iti dai seama ca cea mai buna masura pentru a intelege ce se intimpla in tara in care traiesti este sa te uiti ce se intimpla in viata ta, cum traiesti, ce ai, ce nu ai, ce are familia ta, care sunt problemele ei, ce se intimpla in viata rudelor tale, cum o mai duc vecinii si ce se mai misca in comunitatea in care traiesti. Restul nu are nici o importanta cu atit mai mult ceea ce vedem la tv.

Atunci cind vine vorba de TV, iai in mina telecomanda si privesti canale gen TNT sau te uiti  la vre-o chestie distractiva, la un film, sport, sau privesti ceva informativ-stintific pentru ca intelegi ca ceea ce vei vedea la alte canale asa zis informationale, obiective si echidistante, care respecta deontologia profesionala etc., nu este altceva decit inca o doza de propaganda. Multi moldoveni au ajuns sa fie dependenti de aceasta doza de propaganda si in fiecare zi, obsedati, dependenti, iar si iar privesc aceleasi povesti despre “tara de succes” si alte flecareli de acest fel.

Nu mi-am propus sa scriu un text coerent asa ca asi putea sa mai adaug ceva in acest context.

Daca ne uitam bine in jur vedem ca in pofida faptului ca nu avem un presedinte de tara, ca politicile guvernamentale misca carul din loc foarte greoi, haotic, fara un efect pe care l-ar simti societate iar parlamentul sa trasnformat in circ de-ti este rusine se vezi acele mutre care se spune ca te-ar reprezenta, lucurile merg inainte. Oamenii muncesc. Isi cistiga cum pot o bucata de piine. Nu fac proteste. Isi vad de treburile lor zilnice. Traiesc cumva.

Daca ne-am uita rece la aceasta situatie, fara emotii, speculari si interpretari, am putea spune ca putem trai si fara presedinte, si fara guvern si fara parlament. La doi ani de bardac politic si institutional vedem ca de fapt aceste institutii ne sunt inutile iar pentru functionarea statului ne-ar fi suficiente structuri/institutii care ar avea un aparat neinsemnat, compacte, mobile, dinamice, inovative care ar reglementa eficient  mersul lucrurilor in societate. Insa acesta este alt subiect la care ar fi cazul de expus detaliat aparte.

Pina una alta schimba canalul. Un om puternic este un om care nu se informeaza de la tv.

————————————————————————————————————

Ma poti adauga in cercurile tale de pe Google Plus, accesind acest link.

————————————————————————————————————

Eu de 20 de ani astept discursul unui lider din Republica Moldova care sa trezeasca natiunea asta. Discursul nui. Nici liderul nui. Doar de-alde rebiata care au in miini media si manipuleaza de crapa mintile.

Un discurs poate fi mai puternic decit 20 de ani de manipulare. Un discurs poate schimba o natiune (asa sa intimplat in istorie nu o data si nu de zece ori). Un discurs poate sa schimbe multe in noi. Mai multe decit multi ar crede.

Speram sa aud Discursul atunci cind am fost vizitati de vice-presedintele SUA. Zadarnic.

Astept Discursul.

Posibil sunt un visator. But I’m not the only one…

Americanii inventeaza tot felul de metode, tot mai inovative, de a creste culturi agricole natural, ca pe timpuri. Moldovenii, desi muncesc ca pe timpuri, au lasat in paragina mii de hectare de pamint si cumpara produse agricole din Turcia, Grecia sau alte tari unde acestea sunt crescute in conditii pe care numai naturale nu le putem numi.

Moldovenii leapada pamintul in voia lui cuiva (se crede ca poate o sa-i trebuiasca acestui cuiva) si pleaca undeva, de dorit cit mai departe, pentru un trai mai bun. Americanii cumpara pamint din Canada sau Brazilia, acopera zgirie norii cu el si cres rosii si ardei.

Agricultura urbana a devenit un trend cultural pentru americani. Pentru moldoveni principalul trend este vagonka si plitka.

Este bine sa fii diferit. Cam asa ne spun sloganele publicitate. Dar valorile sunt mai presus de diferente.

Bill Gates, acum marele filantrop al lumii, spunea intr-un articol din Wired ca cea mai mare provocare a omeneirii in urmatorii ani va fi (in unele locuri deja este) criza alimentara. Oameni multi. Guri multe. Pamint putin. Iar cel care este degradeaza tot mai mult. Posibil vor fi si conflicte armate. Vom ajunge in viitorii 50 de ani sa traim intr-o lume super-tehnologizata dar vom lupta pentru un kilogram de griu.

Daca cineva in Moldova s-ar apuca sa creasca pe acoperisul blocului ridichie alba sau alt ceva, lumea ar zice ca sa ticnit omul. Nu este normal ar zice altii. Dar, retoric vorbind, este normal sa lasi in voia sortii miile de hectare de pamint moldovenesc…

Vezi un proiect la tema – Growing Cities.

Deci asa, ma apuc sa cresc la balcon morcov si leustean sau alte legume si plante. Procesul va fi descris pe blog. Sa vedem ce va iesi.

Ceva similar se intimpla si cu publicitatea din zilele noastre. Advertising-ul de azi este asemenea unui copil care urla peste tot pe unde apuca ca vrea sa-ti fie prieten, ca vrea sa-i atragi atentia, ca vrea sa faci tot cei trasneste prin cap. Vrea si vrea si vrea.

Insa, la fel ca si in situatia prezentata mai sus, ajungi la un moment dat sa-ti pierzi rabdarea si sa vreai doar un lucru – sa-i dai un sut in fund. Desigur vorbim in termeni metaforici. Insa cred ca mesajul este clar.

In goana de a prinde miticul target, publicitarii s-au avintat in retelele sociale. Vor like-uri, vor note, vor sa-i recomandam la prietenii nostri, vor sa le dam follow insa noi nu primim absolut nimic.

In viata reala, cea dincolo de calculatoare si retele, advertiserii ne ofereau pe timpuri, acum mai rar, mostre cu tot felul de produse. Incercam o bucata de salam, trageam o dusca de bere, ne delectam cu savoarea unui parfum cu nume de celebritate. Acum insa, in online, nu avem nimic. Nu ni se ofera nimic. Doar iluzii branduite.

Jennifer Aaker, profesor de marketingla Stanford GSB, co-autoarea cartii The Dragonfly Effect, spune ca succesul celor care nadajduiesc atit de multe de la mediul online vine din angajarea brandului cu un grup comunitar intr-un proces de sustinere si dezvoltare reciproca.

Asa ceva in Moldova sau in tarile din preajma nu prea vedem. Doar copii alintati carora li sa urcat Google Analytics la cap.

Dimineata zilei de 27 aprilie 2011 nu prevestea nimic locuitorilor oraselului Tuscaloosa, statul Alabama, SUA. Ca in orice alta zi, oamenii i-si vedeau fiecare de treburile sale. Unii luau micul dejun, altii isi duceau copii la scoala, cineva i-si facea toaleta de dimineata… CNN informeaza ca in acea dimineata 25 de oameni au murit dupa ce asupra localitatii sa abatut un tornado. Alte sute de oameni au avut de suferit. Pagubele materiale au fost substantiale.

Am privit clipul de mai sus ca pe un thriller. Viata insa bate filmul. Pe cit de frumoase sunt fenomenele naturale, pe atit de dramatice si dure pot fi uneori. Insa de fiecare data cind vad asemenea manifestari ale naturii, inteleg cit de fragil este totul si gasesc o multime de motive sa pretuiesc timpul, tot ce ma inconjoara si tot ce-mi este drag si nu alte lucruri care nu au nici o importanta.

A doua tabara, cea a autoritatilor, astazi elogiaza conceptul de libertate a presei, vorbeste despre rolul presei in procesul de democratizarea societaii si de fortificare a societatii civile. Azi, mai des decit in alte zile, vom auzi din gura autoritatilor despre cea de-a 4-a putere in stat, cum mai este calificata uneori, ocazional, mass-media.

In cea de-a treia tabara, tabara cetatenilor simpli, astazi este o zi de acalmie. Sarbatorile pascale s-au incheiat, mesele au fost strinse. Probabil, pentru majoritatea din ei, Ziua Mondiala a Libertatii Presei va trece alaturi de urechi. Alte sunt preocuparille poporului. Pentru unii, spalatul teancurilor de vesela iar pentru altii, dorinta nestavilita de a ajunge mai repede la sala de fitness pentru a-si aduce silueta in forma mult rivnita. Fiecare cu preocuparile si nevoile sale.

Se spune ca am asista la o evolutie spectaculoasa a libertatii presei in Moldova. Este adevarat, spectacol avem cu duiumul.

Potrivit organizatiei internationale Freedom House, Moldova ocupa locul 75 la capitolul indicele libertatii presei, in crestere semnificativa fata de anul 2009 cind tara noastra era clasata pe locul 144.

Fara indoiala, si asta se vede cu ochiul liber, lucrurile s-au schimbat mult spre bine la capitolul libertatea presei, daca am compara situatia actuala cu cea din anii precedenti. Avem multa diversitate de opinii, atacuri semnificative la adresa presei nu se inregistreaza (si asta ma bucura cel mai mult) iar oamenii i-si exprima tot mai nestingherit gindurile.

Problema este in calitatea acestei evolutii a cifrelor si a indicatorilor statistici.

Eugen se intreba dimineata daca presa noastra este libera sau libertina? Iam raspuns pe Twitter ca raspunsul ar fi – „de la caz la caz”. Inteleg de unde vine intrebarea sa si inteleg si subtextul intrebarii sale pentru ca se refera la o alta fata a presei de la noi. Este o intrebare justificata daca ne amintim de comportamentul nu tocmai potrivit al mass-media in anumite cazuri. Insa, fiecare padure cu uscaturile sale. Important este in acest caz de avut o viziune clara asupra conceptului de libertate a presei iar acesta sa nu fie confundat cu anarhismul, nihilismul sau … libertinajul. Respect presa si libertatea presei ca institutie importanta pentru societate insa nu totul este permis.

O alta problema, mai veche de altfel, este legata de agenda presei. Acum ceva ani in urma agenda presei coincidea perfect cu agenda clasei politice. Nu pot sa spun ca acum lucrurile ar sta altfel. In mare parte lucrurile au ramas la fel. In prim plan continua sa fie cinovnik-ul sau boss-ul politic dar nu cetateanul simplu cu problemele lui reale.

Putem deci vorbi doar despre o evolutie pozitiva, la nivel cantitativ,  nu si nu despre o evolutie calitativa esentiala.

Spre deosebire de poetica scena din filmul american lucrurile la noi sunt nu tocmai poetice. Sau poate eu ceva nu inteleg si pentru moldoveni uritul la fel ca frumusetea poate fi perceput ca ceva sublim (Umberto Eco a scris o carte intitulata „Istoria uratului” in care ne arata ca se poate intimpla ca uritul sa fie egal cu frumusetea. Buna carte. Cititi cind aveti timp).

In general eu multe lucruri nu le pot intelege atunci cind vine vorba despre comportamentul multora din societatea noastra. Nu inteleg cum poti sa mergi in strada si sa arunci sacosele sau hirtii pe unde te apuca. Nu inteleg cum poti sa iesi din troleibuz si sa arunci tichetul imediat jos desi urna este la un pas de tine. Nu inteleg cum poti sa arunci peste geam sticle din plastic de la bere dupa ce ai baut toata noapte. Si ar mai fi inca atit de multe lucruri din categoria „nu inteleg cum de este posibil”.

Cel mai des imi zic ca nu trebuie sa ma uit la toate astea si sa le iau aproape. Tot ce pot este sa am eu un comportament civilizat si sa fac, iarasi, tot ce pot ca si cei care imi sunt aproape sa aiba un comportament similar.

Gustave Flaubert spunea ca prostia este dorinta noastra de a trage concluzii. De ceva timp am incetat sa mai trag concluzii despre comportamentul celor din societatea in care traiesc. Evit sa o fac pentru ca inteleg ca nu are rost. Inteleg ca ea, societatea, este asa cum este. Si mai inteleg ca o societate poate sa-si schimbe comportamentul foarte greu. Este un proces lung, de durata care incepe de la strabunei, bunei, parinti, vecini, gradinita, scoala …

Dincolo de aceste digresiuni pe care mi le-am permis intr-o zi frumoasa, de luni, la nivel practic, este enorm de complicat de a schimba situatia la capitolul gunoi. Intr-o societate care traieste dupa principiul „totul este permis” nu cred in lansarea unor campanii sociale care ar avea drept obiectiv sensibilizarea unei societati, intr-o mare masura, insensibile.

Mai multi bloggeri din Moldova au scris despre subiectul gunoiului si au propus diverse masuri de contracarare a acestui fenomen (pentru ca este un fenomen si unul grav). Toate sunt interesante, toate observatiile corecte insa am dubii ca si-ar avea rostul. Problema este mult mai profunda decit pare la prima vedere. Solutia este in educatie, in ceea ce vedem la parinti, in exemplele pe care le vedem in comportamentul celor din jur. Nu vad rostul, in cazul nostru, sa faci campanii sociale. Oricum publicul care va fi targetat, sau se va intra in contact cu el (daca este sa intuiesc canalele de comunicare ale campaniei si tipul de strategie care va fi propagata in media), va fi cel care si fara asemenea campanii nu arunca gunoiul in strada.

Haideti sa glumim un pic (desi poate nu este cazul) pentru a pleca de la viziuni ce ar putea sa ne arunce intr-o stare depresiva. Probabil vom ajunge la un moment cind cineva va gindi si va edita o carte de genul „Cum sa te comporti in societate”. Cartea va fi distribuita in scolile din Moldova (daca vor fi evident elevi care sa le citeasca pentru ca mai este si problema asta), in baza ei se vor tine ore specializate si, ulterior, se va sustine examene la care elevii vor primi note. Cine nu va sustine examenul va deveni repetent. Din pacate, la noi, doar prin obligativitate (insa mai corect spus, poate chiar si prin coercitie) poti obtine ceva.

Ziua in care Poetul a plecat de linga noi este o zi pe care nu am sa o uit din mai multe motive. In acea zi am vazut cum o multime de oameni a venit sa-si arate consideratiunea pentru Poet. Parca vad si acum acea multime, trista, plinsa, cu capul in jos …Imi mai amintesc de imbrinceala din acea zi. O imbrinceala de care multi s-au speriat in timp ce asteptau in scuarul Teatrului de Opera si Balet sa se ridice pe scarile care duceau spre sicriul Poetului …

Este un mare noroc pentru o natiune sa aiba un Poet care in enormitatea fiintei sale a reusit sa ne arate pe noi noua insine si a facut tot ce a putut pentru a ne educa, pentru a ne face mai buni, a ne cultiva dragostea fata de lucrurile sfinte pentru orice om, ne-a facut sa ne re-gindim spiritualitatea. Este un mare noroc pentru noi moldovenii ca l-am avut alaturi pe Vieru.

Pentru fiecare din noi Vieru inseamna diferite lucruri. Pentru unii este Poetul care o cinta pe Mama, pentru altii este Poetul care simbolizeaza intilnirea noastra cu literele, pentru alti este un simbol al rezistentei si verticalitatii culturale.

Astazi se va vorbi mult depre Grigore Vieru. Se vor tine discursuri. Vor fi depuse flori. Se va inchina un pahar de vin in memoria Poetului. Televiziunile se vor intrece in a face reportaje. Poate unele din ele vor face si emisiuni in care se va discuta despre Poet, se va analiza opera sa si semnificatia acesteia pentru noi. Important insa nu este atit ce va fi azi ci ce va fi miine, poimiine …in fiecare zi. Insa … a fi Poet, om de arta in general, intr-o tara precum Moldova este un mare nenoroc pentru acel Poet sau creator.

Si totusi … ce inseamna pentru tine Grigore Vieru?

In copilarie aveam o bibleoteca doldora de carti in limba rusa sau din cele scrise in chirilica. Multe din ele sau pastrat si acum pe la bunici. Carti de genul „Memoriile” lui Brejnev sau „Garda tinara” de Fadeev. Insa si o serie de carti de literatura artistica care inseamna mult pentru mine. Dincolo de faptul ca acum dar si ceva mai inainte existau voci care critica faptul ca avem in continuare biblioteci pline de carti in rusa, exista si un plus in asta. Stim a citi ruseste. Nu stiu cum este pentru altii insa eu nu-mi imaginez sa citesc in alta limba decit rusa carti precum „Insemnarile unui vinator” de Turghenev, „Povestirile raposatului Belkin” de Puskin sau „Povestiri din Sevastopol” de Tolstoi. Nimic nu se compara cu senzatia lecturii acestor dar si a altor carti mari scrise de rusi asa cum ar fi sa le citesti in rusa. Este un noroc ca inca stim rusa, cel putin in cazul meu. Observ insa ca generatia mai tinara tot mai putin cunoaste rusa. Poate ca e si bine asta daca privim lucrurile prin prisma statalitatii noastre insa este si un regret in asta pentru ca aceasta generatie nu-i va ingtelege suficient de bine pe Gogol, Gonciarov, Dostoievski, Cehov, Pasternak, Bulgakov, Ahmatova sau pe Tutcev si Nekrasov.

In anii 90 nu prea aveam carti in romana. Asa erau timpurile de inceput ale interminabilei tranzitii spre nicaieri. Imi amintesc cum cumparam ziare in care erau foi pe care trebuia sa le tai ca sa-ti faci o cartulie in romana. Sa-ti faci la propriu pentru ca trebuia sa gauresti acele foi, sa le aranjezi si sa le cosi cu acul, sa-ti  impungi degetele pina cind se intimpla sa singereze. Imi pare foarte rau ca nu s-au pastrat la mine acele cartulii. Mi-ar fi placut enorm sa le rasfoiesc.

Acum insa pentru o noua generatie de cititori a aparut colectia Adevarul care cuprinde carti pentru cei mici si mari. Am inceput si noi sa colectionam aceste carti pentru noi cit si pentru copii nostri care sa poata citi carti frumos ilustrate, placute la pipait si pline de emotii memorabile care ar putea sa dainuie pentru o viata.

Nu fac reclama la Adevarul. Desi pentru lucruri frumoase merita sa faci reclama. Inteleg ca pentru Adevarul comercializarea acestor carti ca supliment pentru popularizarea ziarului in Moldova este o chestie de marketing. Insa este o initiativa binevenita pentru noi toti. Nu am fost rugat de nimeni sa scriu despre acest eveniment al literelor. O fac din pura dorinta de a contribui fie si cu un mic post pe un blog la promovarea acestei serii de carte romaneasca de care este mare nevoie mai ales pentru cei mititei cit si pentru cei mai marisori care inca schimonosesc limba la tot pasul de nu mai intelegi ce limba vorbesc.

Deschideti bibliotecele pe care le aveti, faceti ordine in ele, stergeti praful si trageti o fuga la chioscul de ziare si puneti mina pe o carte buna, pentru ca toate sunt bune.

Nu stiu cum este in alte tari sau in alte culturi, insa la noi cind spui un multumesc cuiva lumea in general se uita la tine straniu de parca ar fi …o ofensa. Daca spui vinzatoarei de la market multumesc  ea se uita nedumerita la tine si nu stie cum sa reactioneze. Daca ii multumesti unui sofer ca te-a dus unde ai avut nevoie el te priveste cu ochi mari. Unii din acesti oameni, care sunt foarte multi, cind aud un multumesc de la tine vezi cum se schimba la fata, unii brusc se lumineaza, unii inrosesc iar altii ramin meditind indelung la acest multumesc. Un multumesc poate aduce un om intr-o stare ciudata pentru ca a spune multumesc intr-o cultura ca a noastra a devenit ciudat, straniu si nefiresc.

In timp ce noi ajungem sa fim isterici la flecareli politice, la gesturi aiurea pe care le vedem la tv si pe care ulterior le comentam febril cu prietenii, rudele sau cunoscutii pe unde ne apuca, am pierdut o institutie mai importanta decit toate pe care visam sa le avem – institutia pe nume multumesc.

Nu este niciodata in plus sa spui multumesc.

Va multumesc pentru ca cititi acest blog.

Desi intre timp in scoli mai mult sau mai putin au aparut calculatoare si au fost treptat conectate la Internet, curricula de studii la obiectul informatica a ramas in mare parte neschimbata. Este de ajuns sa aruncati o privire pe site-ul Ministerului Educatiei pentru a va convinge (daca ati invatat in perioada anilor 90) ca predarea obiectului informatica a ramas cam aceiasi. Potrivit curriculei actuale scopul principal al obiectului informatica este „formarea si dezvoltarea gindirii algoritmice”. Scop nobil desigur insa cam nebulos.

Nu intelegeam la acea vreme pentru ce mie imi trebuie limbajul Pascal sau algebra booleana. Daca sa fiu sincer nu inteleg nici pina azi. Imi dau seama ca studierea acestor lucruri si a altor chestii algoritmice sunt necesare celor care vor sa-si faca o cariera in sfera tehnologiilor informationale,  insa pentru majoritatea elevilor de atunci si a celor de azi aceste lucruri sunt total inutile.

Reiesind din cele spuse mai sus consider ca ar fi necesar elaborarea unui manual alternativ pentru ora de informatica. Un manual care sa cuprinda informatii cu adevarat necesare pentru elevi care sa-i ajute sa se descurce cu noile instrumente de comunicare pe Internet, sa stie cum sa-si faca un blog, cum sa-si administreze un cont pe retelele sociale, cum sa faca un site la nivel de incepator, sa cunoasca un minim necesar despre HTML, sa poata crea o aplicatie simpla pentru smartphone, sa cunoasca cum sa-si protejeze informatiile confidentiale pe net, ce sa plaseze online si ce sa evite sa faca in mediul online etc. Sunt sigur ca sunt o multime da alte lucruri care ar putea fi incluse in acest manual alternativ pentru ora de informatica.

Manualul ar putea fi creat de bloggeri sau de oricine interesat de acest subiect, plasat ulterior pe un site de unde ar putea fi descarcat de oricine si care ar putea fi completat iarasi de oricine prin intermediul comentariilor pe Facebook sau cu ajutorul unui tag pe Twitter (bunaoara #manualuldeinformatica).

Elevii merita un manual mai bun pentru ora de informatica.

Pentru nimeni nu mai este o noutate cit de important a devenit Google pentru noi toti. Oare cum am trait fara Google? Dincolo de gluma, Jeff Jarvis ne spune ca pentru a fi eficienti in lumea de azi, pentru a avea succes, companiile, industriile, institutiile si chiar indivizii ar trebui sa ia in calcul experienta Google, modul de gindire, modelul de busines, cultura organizationala etc. Jarvis ne indeamna ca inainte de a face ceva ar fi util sa ne intrebam – Ce ar face Goolge (CAFG)? CAFG pentru o mai buna lansare a unui restaurant? CAFG pentru a inventa si a gestiona o mai buna platforma de comunicare dintre compania x si publicul x? CAFG pentru a imbunatati procesul de educatie in gradinite, scoli sau universitati? Etc…etc…

“Google vede lumea intr-un fel cu totul diferit. Nu încearca sa apere vechile reguli – dimpotriva, isi ia libertatea sa creeze lucruri noi. Vechea formula este: creeaza – poseda – controleaza. In timp ce formula Google e: organizeaza – adauga valoare – permite-le altora sa aiba succes.”, scrie Jarvis.

Cartea contine numeroase exemple si reguli care vin sa raspunda la intrebarea CAFG?

Sensul acestei carti este ca putem sa invatam de la Goolge multe lucruri utile si ca modelul acestei companii este practic aplicabil oricui. Insa si Jarvis recunoaste spre finalul cartii sale ca exista si exceptii. Pentru Jarvis exceptia de la regula este Apple pentru ca anume aceasta companie vine cu o filosofie absolut distincta fata de cea a Goolge insa, spune Jarvis, intre cele doua companii exista mai multe similitudini decit diferente. Mi-a placut o fraza in acest sens scrisa de Jarvis: Apple ambaleaza lumea in obiecte de o frumusete zen.

Iata alte citeva fraze din cartea lui Jarvis:

-       Internetul nu ne face mai creativi. In schimb ne ajuta ca ceea ce cream sa fie vazut auzit sau folosit.

-       Internetul distruge masa o data pentru totdeauna. Asta atrage dupa sine moartea economiei de masa si a mass media.

-       Principiul Google: Identifica o nevoie, gaseste o oportunitate si apoi o „ataci” cu inovatie, in mod organizat, logic si agresiv.

Cititi aceasta carte daca vreti sa aflati mai multe despre modelul Google.

Sursa foto

Este oare nevoie sa faci o facultate ca sa scrii reclame? Este oare nevoie sa te duci la tot felul de cursuri de specialitate, sa citesti un teanc de carti despre copywriting? Sau este de ajuns sa fii un tip trasnit, plin de idei, cu o imaginatie bogata? De fapt nu exista un raspuns clar la aceasta intrebare. Pina la urma oricine poate sa scrie reclame. Toti avem imaginatie, toti putem lega intr-un fel sau altul citeva cuvinte, toti stim intr-o masura mai mare sau mai mica cite ceva despre oameni in general, despre obiceiurile lor, despre apucaturi si despre comportament. Problema este ca unii o fac mai bine iar altul mai prost.

Insa nu e neaparat sa platesti sute sau mii de dolari unei agentii de publicitate pentru citeva texte sau un scenariu de care (in majoritatea cazurilor) mai nimeni nu-si va aduce aminte in scurt timp. Daca tot am ajuns sa preaslavim crowdsourcing-ul, de ce companiile n-ar lasa oamenii, clienti sau fani ai brandului, sa scrie reclamele pe care ar vrea sa le vada? De ce sa platim agentii de publicitate (care de obicei cer bani buni) cind am putea valorifica gratuit spiritul si inteligenta unor oameni care sunt atenti la un brand, cheltuie bani pentru el, vorbesc in retele sociale despre acel brand, il recomanda prietenilor, isi expun parerea pe bloguri despre ce ii place si ce nu-i place la acel brand… Puterea creativa e in miintile multimii. Ea doar trebuie canalizata in mod inteligibil.

Red Bull a initiat recent o campanie in cadrul careia consumatorii brandului sau pur si simplu oricine caruia ii este interesant intr-un fel oarecare Red Bull, poate crea propriile reclame pentru acest brand. Deja sau adunat o multime de idei. Revin la gindul de mai sus: daca sute de oameni voluntar, gratuit, creativ, iti ofera „consultanta” lor despre brandul tau si iti spun cum ar vrea sa-l vada comunicat, de ce sa mai platesti o agentie de publicitate? Pina la urma toti putem fi nu doar consumatori de publicitate ci si creatori de publicitate.

Detalii despre campania Red Bull aici.

Ce-ar fi daca vietile celor care sunt prezenti pe Facebook ar fi ilustrate nu doare prin mesaje de pe site-ul respectiv ci intr-o carte? O carte cu status-uri, cu poze, comentarii, postari, link-uri sau like-uri.

Perfect Fools, o companie de design, a creat un proiect inedit in era Facebook. A facut un transfer creativ de la online la offline, de la Internet la carte. In clipul de mai jos vedeti despre ce este vorba.

Cine stie, poate la un moment dat, pe rafturile de carti pe care le avem in casele noastre in loc de carti scrise de Victor Hugo, Sofocle sau Bulgakov vom avea carti „scrise” de prietenii nostri de pe Facebook, de Mihai, de Andrei sau de Dana.

Aud despre unirea cu Romania de cind sunt mic. Trece un an, al doilea, al zecilea, al douazecilea si iata ca tot discutam depre acest vis al unirii. Unii politicieni de la noi nu intirzie sa speculeze cu acest subiect de cite ori au ocazia pentru ca este un subiect extrem de sensibil si este deosebit de propice in sensul manipularii maselor. Desigur teoretic unirea cu Romania este posibila insa sutele de ani care ne-au despartit nu pot fi trecuti cu vederea. Acesti sute de ani au creat intre noi diferente colosale de mentalitate, mod de viata, viziuni etc. Iar aceste diferente nu se sterg cu un burete, nu dispar cu o simpla suflare de vint sau cu doua semnaturi pe o foaie de hirtie.

Ma facut sa scriu despre aceste lucruri un interviu publicat astazi in media romaneasca in care istoricul Neagu Djuvara spune ca, dacă ar avea cu 20 de ani mai putin, ar candida la presedintia Romaniei si si-ar asuma ca principal obiectiv readucerea Basarabiei intre granitele tarii.

Neagu Djuvara: „Romania face treaba buna si cu cetateniile pe care le da basarabenilor, dar trebuie sa ajunga sa guverneze Republica Moldova. Ce-i drept, am guvernat-o destul de prost cand am avut-o, din 1918 pina in 1940, fiindca am considerat-o ca un fel de Siberie a Romaniei. După aceea publicitatea comunista a folosit istoria celor 20 de ani spunând ca romanii n-au investit acolo, au trimis functionari corupti etc. Oricum, e ilogic ca Basarabia sa nu se uneasca cu Romania, cum s-a intimplat cu cele doua Germanii. Eu, daca as fi fost destul de tanar sa pot fi presedintele Romaniei, as juca 100 la suta cartea Basarabiei”. Puteti citi interviul integral aici. Este un interviu interesant care se refera si la alte lucruri in afara de subiectul unirii.

Reprezentantul de vaza al elitei intelectuale din Romania, Neagu Djuvara, a facut o precizare buna atunci cind vorbeste despre Moldova ca despre o Siberie a Romaniei. Anume de aici si vine perceptia negativa a unei bune parti a populatiei din Moldova in privinta unei posibile uniri. Moldovenii au teama ca iarasi sa nu devina o Siberie a Romaniei pentru a doua oara, de aici si apar specularile, temerile si manipularile cetatenilor moldoveni in privinta acestui subiect.

Problema insa este mult mai complexa. Insasi ideia de stat in era globalizarii pe care o traim se clatina tot mai mult. Tot mai multe voci spun ca statul asa cum il stim noi va trece prin transformari radicale care vor modifica perceptia noastra in privinta statelor asa cum le stim noi. Statul de miine va fi cu totul altfel decit cel de azi. Este foare posibil ca in timpul nostru sa traim insasi disparitia sistemelor statale si transformarea acestora in structuri total diferite de cele de azi. Totul depinde de ritmul schimbarilor si de modul nostru de raportare la acestea.

Din acest punct de vedere axarea spre idealuri unioniste inseamna o ancorare in trecut, o ancorare inutila si daunatoare pentru ca ne face sa ne concentram spre alte subiecte decit cele asupra carora ar trebui sa ne concentram pentru a ne dezvolta.

Dar desigur nimeni nu le poate lua visul acelora care isi vad in unirea cu Romania un ideal spre care vor sa mearga minati de o presupusa logica istorica. Istoria insa nu are logigica, totul se rezuma la schimbare si la modul in care noi o valorificam. Unica lege stabila in aceasta lume este ca totul se schimba.

Am citit Funky Business acum citiva ani. Nu credem ca in Moldova va veni atit de curind un ginditor de talia lui Kjell Nordström insa iata ca se poate. Ma bucur ca si la noi ajung, intr-un fel sau altul, asemenea personalitati. Este un lucru rar dar sper ca prin acest eveniment ghiata a fost sparta si ca vom avea ocazia in viitor sa vedem si alte personalitati de acest fel.

Funky Business este o lucrare remarcabila prin originalitatea ideilor pe care le cuprinde aceasta lucrare. Funky Business este intr-un fel o noua paradigma de a vedea lumea altfel si incearca sa ne arate cum putem valorifica schimbarile care au loc in lumea noastra.

Discursul de azi a lui Kjell Nordström a durat aproximativ doua ore si a cuprins o serie de idei si ginduri despre ce se intimpla in jurul nostru, despre globalizare, impactul tehnologiilor si a informatiei asupra businessului si asupra fiecaruia din noi. Mai jos sunt expuse o parte din gindurile pe care le-a impartasit Kjell Nordström celor prezenti la eveniment.

Kjell Nordström ne spune ca acum mai mult ca niciodata avem acces la orice informatie despre orice se intimpla in lume imediat prin intermediul tehnologiilor tot mai performante. Iar oamenii nu mai pot fi izolati pentru ca accesul la informatii a revolutionat felul in care comunicam, activam si existam.

In discursul sau Kjell Nordström sa referit in mod special la ceea ce el numeste drept masinaria capitalismului care nu mai este o ideologie precum este comunismul sau alte ideologii. Capitalismul este o masinarie in care unele companii sunt eficiente iar altele ineficiente.

Mai jos va prezint citeva ginduri pe care le-am selectat din discursul lui Kjell Nordström.

-       Nimeni nu poate controla masinaria capitalista, unica ce putem sa facem in privinta controlului acesteia este sa colaboram.

-       Fiecare generatie noua este un pic mai inteligenta decit generatiile anterioare. Totusi din cauza ca avem mai multa informatie suntem mai putin inteligenti in fiecare zi. Trebuie sa gasim strategii pentru a vedea ce facem cu aceasta contradictie.

-       In viitor mincarea si apa vor fi la fel de valoroase precum sunt resursele energetice ceea ce va crea noi oportunitati de business.

-       Ceea ce face unica o companie, o universitate sau oricare institutie este fantezia umana.

-       In universitatile in care predau vad tot mai multe femei. Femeile invata, barbatii mai putin. Nu stim ce fac barbatii. In viitor nu vor fi suficienti barbati educati. Femeile le vor lua locul. De aici va veni si un mai mare focus spre femei.

-       Femeile platesc tot timpul si la timp. Barbatii mai putin. Femeile si barbatii se raporteaza in mod diferit la risc. Femile tind sa-si asume un risc mai mic decit o fac barbatii. Insa in viitor tot mai multe decizii vor fi luate de femei si nu de barbati. Are loc femenizarea capitalismului si a lumii in general.

-       Tot mai multi oameni din tarile occidentale prefera sa traiasca singuri si nu in cuplu. Acest lucru se intimpla in tari precum Suedia, Marea Britanie, Olanda dar in tot mai multe tari din diferite colturi ale lumii. De exemplu, 44% din locuitorii orasului Stockholm traiesc singuri. Nu stiu daca este bine sau rau dar este ceea ce este.

-       Schimbarile demografice si urbanizarea vor transfoma orasele in orase-state. Asemenea modele au existat bunaoara acum 500 de ani in epoca medievala in diferite regiuni ale Europei.

-       Chiar daca China are avantajele oferite de forta de munca ieftina si o piata enorma, SUA va domina in continuare lumea prin stiinta, politica, educatie, tehnologie si entertainment.

-       SUA este o ideia pe o foaie de hirtie reprezentata de Constitutia americana. SUA nu este un stat natiune precum tari ca Franta, Marea Britanie sau Germania.

-       Fiecare din noi poate deveni american daca impartasim ideile si stilul de viata caracteristic SUA.  Pentru a deveni bunaoara suedez sau german este nevoie de un secol sau de trei generatii. Iar pentru a deveni american sunt suficienti 3-5 ani.

-       Noi europenii suntem mai preocupati de nationalism decit americanii iar acest lucru presupune un pret pe care il si platim lucru care ulterior se rasfringe asupra dezvoltarii tarilor europene.

-       Informatia, tehnolgiile si globalizarea au schimbat lumea mai mult spre bine.

-       Acum putem copia orice insa asta inseamna o presiune enorma asupra companiilor care doresc sa fie unice prin tot ceea ce fac.  Volvo bunaoara, celebra prin elementul de siguranta al masinilor sale, este in situatia cind trebuie sa se re-inventeze pentru a face fata concurentei pentru ca elementul de siguranta nu mai este caracteristic doar Volvo dar si altor companii producatoare de automobile.

-       Create, create, create. Companiile in continuu sunt in situatia de a inventa lucruri noi pentru a avea succes pe piata.

-       Unii vad in aceasta situatie o adevarata catastrofa iar altii intrezaresc noi oportunitati de afaceri.

-       Liberatatea de a cunoaste, de a face ce ne dorim, de a fi cine dorim si de a merge unde dorim sunt lucrurile care ne pot misca inainte.

-       Stim de mici ca pentru a face bani trebuie sa avem o ideie buna. Insa majoritatea ideilor sunt proaste. Pentru a avea succes in lumea de azi companiile trebuie sa devina monopoluri temporare, sa ajunga sa fie monopoluri temporare si sa fie astfel cit mai mult timp cu putinta. Smecheria este de a crea si a pastra monopoluri temporare cit mai mult timp. Vezi cazul IKEA sau Apple.

-       Tehnologia nu mai este o conditie a succesului. Tehnologia este doar un instrument de lucru, o necesitate.

-       La fel managmentul organizatiei, brandingul sau marketingul nu mai sunt conditii ale succesului. Sunt doar o necesitate si o unelte de activitate.

-       Trebuie sa inventam in continuu noi strategii, noi produse si servicii, noi modalitati de a ajunge la consumatori pentru a le oferi o experienta diferita, unica. Pentru aceasta este nevoie sa privim ce se intimpla in mediul care ne inconjoara, la bacterii, amibe, pasari sau animale. Acestea exista, supravetuiesc si se dezvolta in baza unei selectii naturale sau a unei selectii de natura sexuala.

-       In continuu trebuie sa avem in cap ideia de schimbare. Change, change, change.

-       Tehnologia la fel ca marketingul este doar un instrument.

-       iPad-ul nu este un produs deosebit de nou la nivel tehnologic insa ofera utilizatorilor o alta experienta in ceea ce priveste modul de utilizare si sentimentul pe care il ofera.

-       Din cite ma uit la lume, la ce se intimpla in jurul meu, imi dau seama ca mai bine ca acum, noi oamenii, nu am trait niciodata. Sunt multe motive sa sarbatorim ceea ce avem acum.

-       Nu trebuie sa percepem schimbarile pe care le traim ca pe niste catastrofe. Trebuie sa vedem in aceste schimbari  noi oportunitati pentru o lume mai buna.

-       Capitalismul este tot ce avem mai bun. Capitalismul nu este perfect dar altvea mai bun nu exista.

In linii generale ceea ce a spus astazi Kjell Nordström imi sunt lucruri cunoscute. Am citit, cum am mai scris, Funky Business, am citit articole scrise de autor si interviuri ale acestuia. Insa ma bucur ca l-am vazut pe viu pe acest ginditor seducator prin ideile sale, umor si viziune asupra lucrurilor.

Sursa foto.

A mai scris Oleg Ciubotaru.

Dupa 3D, QR coduri sau augmented reality se vorbeste ca 4D va fi acel next big thing care va revolutiona media, comuniucarea, marketingul s.a. Da, intr-adevar 4D este impresionant. Insa deaja parca se formeaza o oarecare indiferenta sau o perceptie ca pe ceva ordinar fata de toate aceste nextbigthing-uri care tot apar si apar. Si deja nu mai este clar nimic. Oamenii din tehnologii nu inteleg spre ce mergem pentru ca apar tehnici absolut noi, absolut diferite. Pentru cei din marketing este si mai greu. Daca acum un an sau doi, oamenii progresisti din marketing  se gindeau oare cum sa se adapteze la schimbarile provocate de social media, cum sa regindeasca strategii de business care sa ia in calcul instrumente si comunitati aflate in zona Facebook sau Twitter, acum ei nu mai stiu care este calea pe care trebuie sa mearga inainte pentru ca apar modalitati si instrumente total diferite de cele din trecutul care nu inseamna 10 ani in urma, 20 de ani, 50, dar ieri sau alaltaieri.

Daca pina recent se spunea ca vor avea succes acele companii care vor reusi sa schimbe abordarile traditionale prin inovatie, creativitate sau design thinking, acum probabil unii vor vorbi despre o inversare a lucrurilor, adica se va incerca de a diminua ritmul schimbarilor pentru ca lucrurile se misca tot mai repede, pentru multi prea repede. Insa creativitatea si inovatiile sunt de nestavilit. Asa a fost si asa va fi. Iarba daca are de iesit din pamint iese. La fel este si cu inovatiile.

Ne-am imaginat 3D, avem 3D, ne-am gindit la 4D, avem 4D. Sa ne imaginam acum 5D. 5D ar fi un spatiu care nu doar genereaza sentimente in noi prin imagini, sunete, elemente olfactive sau de ambianta, dar, de ce nu, un spatiu care ne transmite sentimente (bucurii, satisfactie, tristete, frica, dorinta  sau oricare alt sentiment sau emotie).

JR este un artist stradal, sau cum el singur se numeste – photograffeur, un soi de artist graffiti care a organizat o serie de actiuni artistice in numeroase tari in special in locuri unde locuiesc oameni saraci. Ca urmare a acestor expozitii stradale, fotografice, in locuri neobisnuite si in forme neobisnuite, JR a reusit sa atraga atentia celor de la TED. O serie din mostrele sale de guerrila art le puteti vedea aici. Mai jos un clip remarcabil despre unul din proiectele lui JR.

Photo

Moldova in ajunul acestor alegeri este intr-o profunda dilema. Pe de o parte, multi nu vor ca PCRM sa revina la guvernare pentru ca in cei mai bine de 8 ani cit au fost la guvernare viata moldovenilor a fost una proasta. Saracie, migratie, probleme sociale si de tot felul care nu au fost solutionate si care au dus la o si mai mare degradare a vietii cetateanului. Pe de alta parte, dupa ce PCRM a plecat de la guvernare iar in locul acestuia a venit o alta forta, democratica, reprezentata de partidele AIE, populatia a avut asteptari enorme care sau spulberat. Sau spulberat din cauza comportamentului AIE care nu a fost tocmai unul potrivit. Optind pentru partidele AIE cetatenii si-au pus sperante, au crezut ca viata lor va deveni brusc mai buna insa nu sa intimplat asa. Oricum, daca e sa privim cu mintea limpede intr-un an nu poti sa faci foarte multe lucruri. Ceva sa facut insa nu atit cit si-ar fi dorit populatia.

In aceasta situatie dilema consta in faptul ca nici o forta nici alta nu a cistigat consideratia noastra. Suntem deci iarasi in situatia cind din doua rele trebuie sa alegem raul mai mic. Suntem in situatia cind trebuie iarasi sa inchidem ochii la unele lucruri si sa mai dam cuiva o sansa. Problema este ca acest lucru nu se intimpla pentru prima data insa de aceasta data electoratul este cu totul altfel. Multi pur si simplu nu vor veni la vot pentru ca sunt extrem de dezamagiti. Drama este ca avem o tara dar nu stim ce sa facem cu ea. Si de asta este vinovata doar clasa politica pentru ca nu are si nu a avut o viziune clara in ceea ce priveste viitorul.

Insa cum Moldova este o tara total imprevizibila (si asta este foarte grav) in ceea ce priveste rezultatele unor alegeri oricare n-ar fi acestea, putem doar sa facem un exercitiu de imaginatie despre ce rezultate am putea avea la aceste alegeri parlamentare. Nu este un pronostic (in conditiile Moldovei acesta este imposibil), este doar un exercitiu de imaginatie.

Sa ne imaginam deci ca la aceste alegeri jumatate din populatia tarii nu se prezinta la vot. Ignora alegerile din cauza lucrurilor mentionate mai sus. PCRM cistiga un numar suficient de voturi pentru a avea o majoritate parlamentara, pentru a forma Guvernul si pentru a alege Presedintele fara de a fi nevoie sa faca cu cineva coalitie. AMN nu ajunge in Parlament. PL nu ajunge in Parlament. PLDM si PD ajung in Parlament si obtin impreuna circa 15% din voturi. In perspectiva unor eventuale razbunari din parte PCRM, PLDM si PD, desi nu este nevoie, voteaza alaturi de PCRM pentru un presedinte comunist pentru asi asigura o minima protectie a afacerilor si a gupurilor de interese din care fac parte. In Parlament mai ajunge si partidul condus de Pasat care nu face coalitie cu nimeni.

Este doar un scenariu posibil si dupa cum am mai spus, un exercitiu de imaginatie care nu exprima doleantele mele politice. Cu certitudine aceste alegeri vor fi surprinzatoare din multe puncte de vedere. Vom avea foarte multe surprize. Ele nu au cum sa nu aiba loc. Asa ca absolut orice este posibil. Chiar si tabloul descris mai sus.

De ce parintii isi plaseaza pozele odraslelor online? Motivele sunt multiple. Pe de o parte vrem sa aratam lumii comoara pe care o avem. Sa o vada prietenii, sa o vada rudele, sa stie toti ca avem un copil. Pe de alta parte, in majoritatea cazurilor, dupa cum arata si datele studiului, ne pasa foarte putin de aspectele etice ale problemei. Sa ne imaginam ca peste ceva ani, dupa ce copilul nostru creste, se face mare, vede aceste poze online. Si pe el il deranjeaza ca prietenii lui ar putea gasi online o poza unde el vomita si ca poza asta ar putea sa circule de la om la om, in scoala, la facultate sau la locul de munca. Dincolo de aspectele nastrusnice ale problemei, situatia este delicata. Adevarul este ca nimeni nu intreaba acesti copii daca ei ar vrea ca pozele lor sa fie online pentru ca stiu ca acesti copii nu le-ar raspunde. In mare parte parintii se ghideaza si in acest caz de dictonul este al meu si fac ce vreau cu el.

Desigur pina la urma doar parintii decid ce este mai bine pentru copilul lor. Vor sa plaseze pozele copiilor online, sa le faca profiluri in retele sociale, sa le asigure o prezenta oriunde online, ii priveste. Insa in egala masura ii priveste si pe copii lor. Si parintii trebuie sa se gindeasca si la asta.

Compania care a publicat studiul despre tehnologii si efectele sale asupra sentimentelor noastre, BCS, din Marea Britanie, expune in studiul sau o serie de motive potrivit carora ne simtim mai fericiti in timp ce utilizam tehnologiile si tot ce este legat de mediul online. Este un studiu extrem de interesant pentru cei care vor sa afle mai multe despre efectele tehnologiilor asupra fiintei umane. Il puteti descarca aici.

In general cu cit tehnologiile devin o prezenta tot mai impunatoare in viata noastra cu atit mai multe dezbateri, analize, studii si conferinte stiintifice se fac pentru a intelege care sunt efectele acestor tehnologii. Si este bine ca se face acest lucru pentru ca noi sa intelegem mai bine ce consumam in materie de online si tehnologii, cum acest consum ne afecteaza, cum ne ajuta, sau nu ne ajuta, cu ce ne poate fi de folos si cum trebuie sa ne raportam la acestea.

Faptul ca avem acest sentiment al fericirii datorat tehnologiilor se explica prin trei lucruri:

1. Sentimentul ca avem posibilitatea de a avea o voce, de a o expune si de a ne face auziti.

2. Sentimentul de a fi conectati cu altii, de a fi parte a unei comunitati.

3. Sentimentul ca avem libertatea de a face tot ce vrem intr-un spatiu in care totul practic este permis si accesibil.

Primul moment se explica prin faptul ca putem spune lumii ce gindim, ce facem, ce simtim, ce traim prin bloguri, micro-bloguri, chat, email, site-uri sau forumuri. Al doilea reprezinta faptul ca pentru a ne intari sentimentul de apartenenta la un grup, ideie, miscare sau comuniate, ne conectam cu semenii nostri fie ei necunoscuti sau cunoscuti prin tot felul de retele sociale. Faptul ca suntem in acele retele sociale ne si ofera acest sentiment al apartenentei la ceva, sentiment extrem de important daca privim lucrurile din perspectiva nevoilor si necesitatilor umane. Al treilea moment exprima faptul ca accesul la tehnologii si posibilitatea nelimitata de a naviga online, oriunde, oricind si ca putem gasi, descarca, plasa ceva, comenta, crea, cumpara sau vinde, ne face sa ne simtim intr-un fel mai liberi pentru ca nu suntem stigheriti practic de nimic, desigur in limita propriilor principii si reguli de viata, obiceiurilor noastre sau particularitatilor personalitatii.

Apropo de studiul mentionat, autorii acestuia ajung la concluzia ca femeile se simt de doua ori mai fericite decit barbatii in procesul de utilizare a tehnologiilor. Posibil este un nou model de emancipare al femeilor. Femeile mai mult cumpara online decit barbatii, femeile discuta mai mult online, mai mult isi exprima opinia, mai mult interactioneaza cu brand-urile si cu tot felul de grupuri sociale. Probabil viitorul tehnologiilor si al Internetului este in miinile femeilor pentru ca deja acum sunt tot mai multe trenduri in marketing care vizeaza in special femeile din mediul online pentru ca acestea fac posibila existenta unei piete imense pe platformele online.

Sunt desigur foarte multe lucruri de spus la acest subiect, multe de discutat, multe de analizat.

Deodorantul este un produs relativ nou. Primul deodorant a aparut in SUA in ianuarie 1941. Apoi utilizarea acestuia sa raspindit in marea lume capitalista. Pina la aparitia deodorantului oamenii se descurcau cum puteau. De regula sapunul era cel care ne facea sa “mirosim” mai bine. Zeci de mii de ani oamenii din toate epocile au cautat acel produs miraculos care sa-i scape de mirosul neplacut. Este o istorie cu totul deosebita si interesanta in felul sau.

Desi acum avem si deodorant si sapun mai avem prilejul de a ne „delecta” cu tot felul de nuante olfactive mai cu seama in lunile de vara. In celelalte anotimpuri mirosul specific organizmului uman, cu toate variatiile sale naturale, se „camufleaza” intr-o oarecare masura sub un strat gros de haine.

Dincolo de gluma, povestea deodorantului este una deloc neglijabila. Din ea putem invata ca lucrurile care mai ieri ne erau total necunoscute, straine si uneori de negindit, azi pot deveni realitatea cea mai scumpa sufletelelor noastre.

Ca sa duc gindul spre un alt capat, pot spune asa cum o fac si batrinii nostri, ca deja si deodorantele de azi nu mai sunt ca cele de altadata. Asa ca …se cere a fi inventat ceva nou, mai calitativ, mai ultra, mai neo, mai HQ…

Daca este sa privim acum situatia actorilor din Rusia putem spune ca aceasta sa ameliorat substantial. Factorul care a contribuit la aceasta schimbare a fost aparitia a numeroase seriale care astazi au umplut audiovizualul rusesc. Daca vom deschide televizorul si vom alege sa privim un oarecare canal rusesc  vom gasi un sir de seriale care par a nu mai avea sfirsit. Acum actorii rusi au de lucru. Serialele le ofera posibilitatea de a-si valorifica talentul, de a munci, de a cistiga bani iar unii din acesti actori ajung a fi staruri ale ecranului si cistiga simpatia publicului rusesc si nu numai.

La fel e si in Romania. Cel mai popular serial din Romania este Pistruiatul. Potrivit media romaneasca acest serial inregistreaza cea mai mare cota de audienta alaturi de alte seriale de productie romaneasca. Mai multe detalii despre audienta serialelor din Romania vezi aici.

La noi, in Moldova, se vorbeste mult despre siatuatia precara a actorilor si despre dezastrul cinematografiei moldovenesti. O solutie pentru despasirea acestei situatii ar fi productia unor seriale autohtone. Piata exista, talente avem, posturi de televiziune sunt. Sunt si bani daca se cauta. Vointa insa mai putin. In Moldova nu avem acum seriale televizate de productie autohtona. Este deci o nisa libera pentru un posibil business de succes, un soi de busines din categoria oceane albastre.

Ne lipsesc insa companii de productie care ar fi interesate sa produca seriale moldovenesti. Nu avem o institutie a producatorului de film. Si aici este mult de lucru.

Aceste seriale ar putea fi difuzate de exemplu la Prime TV care din cite scrie media incearca acum sa umple grila de emisie cu productie proprie. De ce acelasi Prime TV n-ar produce si seriale. Sau aceste seriale ar putea fi difuzate de Moldova 1 pentru a diversifica grila de emisie. Cert este, in opinia mea, ca productia de seriale moldovenesti ar da un nou impuls de dezvoltare a audiovizualului autohton. De ce telespectatorii din Moldova sa priveasca doar seriale rusesti sau latino-americane, care, apropo, se bucura de o audienta destul de mare si sunt populare la noi? Am putea avea si seriale de productie autotona care daca vor fi bine gindite, vor avea scenarii care ar trezi interesul telespectatorului nostru si protagonisti pe masura, vor avea si succes. Important este ca in acest proces sa nu fie implicat statul si autoritatile guvernamentale. Trebuie sa fie exclusiv o actiune a business-ului privat. Daca vom lasa statul sa se implice sau vom astepta ceva sa faca in acest sens, situatia va ramine exact cum este si acum.

Marketingul este de vina pentru dezastrul ecologic din golful mexic unde sa devarsat o cantitate enorma de petrol. Oamenii vor masini scumpe, puternice, care consuma mult si apar riscuri care produc evenimente ca cel din golful mexic. Marketingul este de vina pentru ca anual padurile lumii devin tot mai putine. Oamenii vor mobila, hirtie si alte lucruri produse cu ajutorul copacilor taiati in jungla amazoniana sau in taigaua siberiana. Marketingul este de vina pentru inrautatirea sanatatii multora din noi. Fumama, ne alimentam cu produse naiba stie din ce facute si ne plingem ca rata bolilor cancerigene este in crestere sau numarul de bolnavi cardiaci este tot mai mare. Pentru toate astea dar si multe altele marketingul este de vina.

Paul Worthington, Head of Strategy la Wolff Olins New York, este de parere ca noi stim multe cauze care au determinat ca din ce in ce mai multi copii americani sa fie obezi. Iata cum motiveaza Paul Worthington aceasta concluzie: one reason they’re fat is because brands have become so good at innovating, marketing and branding things that taste great, but aren’t very good for us. Deci si aici marketingul este de vina.

Teoreticienii marketingului definesc aceasta stiinta, arta sau indeletnicire in fel si chip. Sunt mii si mii de definitii ale marketingului. Insa nimeni nu ne spune ca exista bad marketing si good marketing.

Bad marketing se inscrie in tabloul prezentat la inceputul acestui post. Nu stiu care ar fi ponderea insa cu siguranta majoritatea produselor si serviciilor actuale se inscriu in categoria bad marketing.

De ce n-am trece la good marketing. La produse care nu consuma multa energie. La produse fabricate din materiale ecologice. La produse care inbunatatesc sanatatea si nu o distrug. La servicii care ne fac nu sa cheltuim enorm si sa pierdem multi bani iar si iar pentru tehnologii care acum sunt de generatia a, miine b, poimiine c si tot asa. Good marketing nu este o utopie. De ce n-am incerca sa cream produse si servicii altfel decit o facem?!

Pina la urma un om care sa inbolnavit pentru ca a baut un cvas nenorocit nu-l va mai consuma si va spune rudelor, prietenilor, cunoscutilor sa faca acelasi lucru. Sau cineva cumpara un telefon ultimul racnet iar peste citeva luni apare un model si mai inovativ iar peste alte citeva luni apare un alt model si mai si decit cel din urma. Acest om se va gindi: dar oare chiar am eu nevoie de asta si merita oare sa ma gonesc dupa toate aceste gadget-uri. La un moment dat oamenii care vor trai experiente similare cu alte produse sau servicii vor incepe sa renunte la alergatul dupa momelele marketologilor. Iar companiile care comercializeaza produse si servicii isi vor pierde clientii pentru ca acestia nu vor mai avea incredere in acele companii.

Sa purcedem deci la a face good marketing.

Apropo, recent am vazut filmul The Joneses. Va recomand sa-l priviti. Spre final, in film, vedem cum iarasi marketingul e de vina pentru ceea ce se poate intimpla unei familii daca dorintele ne scapa de sub control.

Pentru a le intelege este necesar sa ne amintim de zicatori, proverbe, datini, ritualuri si alte componente care explica de ce un popor este asa si nu altfel, de ce este asa cum este si, in fine, de ce se comporta intr-un fel anume si nu altfel.

Pedagogii stiu bine asta si nu intimplator la gradinita sau in clasele primare invatam proverbe si zicatori. Aceasta tehnica, daca putem spune asa, ne face sa ne conectam la propriul cod cultural. Iar ceea ce invatam din acele exercitii pe care le practicam cind suntem mici se fructifica ulterior prin crearea in noi a acelor perceptii si reprezentari imagologice care ne conecteaza la fiinta poporului din care facem parte. Cu alte cuvinte, mai simplu spus, nimic nu este facut la intimplare.

Am adus vorba despre coduri culturale pentru ca am reflectat la gestul recent al moldovenilor de a nu participa masiv la referendumul din 5 septembrie. In media sa vorbit mult despre cauzele esecului. Explicatiile preponderent au fost de natura tehnica (boicotul comunistilor, comportamentul mass media, scandalurile siciliene s.a). Toate aceste explicatii luate la un loc isi au rostul si sunt potrivite. Insa dincolo de ele perceptia mea este ca ceva important ne scapa noua tuturor, de la ceea ce numim noi clasa politica, analisti politici, mass media pina la specialisti in marketing politic care au uitat de codul cultural al moldovenilor.

Despre moldoveni se spun multe lucruri. De regula conotatiile acelor lucruri sunt negative. Moldovenii sunt numiti si apreciati in fel si chip. Unii spun ca ar fi mai putin inteligenti decit alte popoare. Eu insa cred ca lucrurile stau total invers. Fara o inteligenta cu totul deosebita, poporul care locuieste in spatiul actual al Republicii Moldova nu ar fi supravituit in istorie. Ar fi disparut, s-ar fi pierdut. Noi insa intotdeauna am gasit cum sa supravetuim si cum sa ne adaptam unei istorii teribil de crunte, complicate si dramatice.

Adevarul este ca in afara de miturii si locuri comune cei care managerizeaza cu mesaje nu cunosc mai nimic despre acest popor. Iar codurile culturale ale moldovenilor sunt mai mult decit o enigma pentru ei. Sunt o necunoscuta absoluta. Daca privim la istoria noastra recenta vom observa ca de fiecare data cind au fost alegeri sau alte procese politice noi nu am stiut sa intelegem si cum sa explicam care a fost mobilul comportamental si de ce sa facut si sa ajuns la ce sa ajuns. Pentru a deslusi aceste dar si alte lucruri este nevoie sa intelegem, sa studiam si sa descifram codul cultural al moldovenilor.

Unii spun ca 30 de zile este putin pentru a te decide intr-un fel anume, altii spun ca e suficient. Insa sunt sigur ca cetatenii au mult mai demult o idee foarte clara in aceasta privinta. Adica ei stiu exact ce vor. Iar daca miine ar avea loc acest referendum, cei care real vor sa schimbe articolul dat din Constitutie isi vor expune usor optiunea pentru ca ei stiu clar ce doresc, ce tip de orinduire statala.

Problema este ca in aceasta perioada de campanie pentru referendum alegatorul va fi doar debusolat. De fapt, nu vom avea o campanie pentru sau contra modificarea art. 78 ci vom avea o campanie pseudo-prezidentiala. O campanie in care liderii de partid nu atit se vor marketa (isi vor prezenta viziunea, vor incerca sa-si „vinda” produsul) in sensul de a-si exprima pozitia vis-a-vis de referendum ci isi vor prezenta pozitia din postura unor posibili candidati la functia de Presedinte al statului. Alegatorul se va afla in situatia cind nu atit se va decide in privinta pozitiei pe care o va lua la referendum ci va asista la un pre-plebescit prezidential.

In contextul in care societatea este tot mai impartita, campania pentru acest referendum ar trebui sa fie lipsita de politicieni. In general acum clasa politica ar trebui nu sa agite si mai mult apele ci sa lase alegatorul sa decida singur ce vrea. Mai concret spus, nici un partid nu ar trebui sa participe la aceasta campanie. Campania ar trebui sa fie desfasurata exclusiv de Comisia Electorala Centrala (CEC). Nu trebuie noi sa avem spoturi publicitare in care sa vedem liderul X, Y sau Z, partidul pe care il reprezinta, siglele, sloganele sau alte elemente de identitate. Este o campanie pentru referendum si nu una parlamentara, prezidentiala sau care vizeaza administratia publica locala.

Unica institutie care ar trebui sa se implice in campania pentru referendumul dat este CEC. CEC ar fi trebuit (si poate sa o mai faca) sa organizeze informarea obiectiva a populatiei in privinta punctelor forte si punctelor slabe ale ideii vizate de referendum. Astfel incit cetatenii sa vada ce au de cistigat sau ce au de pierdut daca vor face o optiune sau alta. Pe de alta parte, mass-media ar trebui sa organizeze (unele institutii o si fac intr-o oarecare masura) emisiuni de analiza la care ar participa experti independenti (oare mai sunt la noi din acestia?!) in cadrul carora subiectul ar trebui discutat si analizat de la A la Z.

Desigur ca se va face cu totul altfel. Partidele ne vor bombarda cu mesaje care mai de care, la tv, radio, presa, in strada, online, in bloc, ne vor bate la usa, la poarta, ne vor invita la concerte, ne vor expedia sms-uri sau e-mail-uri. Este un referendum straniu. Problema cea mare cu acest plebiscit este ca posibilitatea ca rezultatul referendumului sa fie unul negativ evolutiei ulterioare a statului si a institutiilor acestuia este mult mai mare decit posibilitatea ca acest rezultat sa fie pozitiv, util si benefic societatii in ansamblu.

Cu cit ne apropiem mai mult de data desfasurarii referendumului cu atit apar mai multe semne de indoiala privind rezonabilitatea organizarii acestuia. Insa vom avea referendum, rezultatul va fi pro modificarii art. 78 (pragul de validare este mic iar dorinta populatiei de a alege direct seful statului este mare), guvernantii actuali vor fi multumiti, vom avea si alegeri parlamentare si prezidentiale. Ce probleme, bani sunt cit duce trenul. Insa ce ne asteapta dupa, cu ce se va solda toata aceasta febra a alegerilor continue… Dupa un an pierdut in discutii si reflectii incisive suntem iarasi in situatia in care trebuie sa raspundem la intrebarea (oare pentru a cita oara?!) – Moldova, incotro?!

Codul Electoral al Republicii Moldova spune ca “Vointa poporului constituie baza puterii de stat”, pai …sa constituie.

Aceste mii de idei ramin doar idei. Ele ajung sa se piarda in fiinta noastra. Poate unele din ele sunt cu adevarat deosebite, poate unele din ele pot fi utile celor din jur, poate, in cele din urma, pot face o schimbare. Insa, din pacate, multe din aceste idei ajung doar sa faca un drum de dute-vino prin capul nostru si ramin ancorate acolo fara sanse de a fi realizate cindva.

Mi-a placut o prezentare facuta de Scott Belsky, fondatorul retelei Behance si autorul cartii Making Ideas Happen: Overcoming the Obstacles Between Vision & Reality despre acest subiect. Scott ne spune ca pentru a scapa de jocul de-a saritul de la o ideie la alta este necesar sa aplicam metode de self management care in cele din urma ne vor ajuta sa dam ideilor noastre viata.

Daca sunteti unul din acei oameni  care nu reuseste sa-si realizeze ideile, nu stie cum sa o faca, are temeri sau indoieli, va recomand sa priviti clipul de mai jos. Cine stie poate dupa ce veti privi acest clip in lume va aparea un nou produs, un nou serviciu, un nou mod de comportament sau, cel mai important, o sa va ofere o alta perspectiva de a privi lucrurile.