Despre Rework, o carte scrisă de Jason Fried și David Heinemeier Hansson

Ce rost are să vii la muncă dacă nu ești eficient?! Ce aduci zi de zi prin munca ta copmpaniei care te-a angajat?! Contribui tu la dezvoltarea companiei, îi ești cu adevărat util, vii cu ceea ce se numește valoare adăugată?! Schimbi tu ceva prin munca pe care o faci lumea din jur, o faci mai bună, mai fericită?!…

Rework este o carte despre productivitate, despre nevoia de a aborda diferit tot ce faci. Nu se referă doar la business ci este aplicabilă și pentru multe alte lucruri.

Am citit această carte din curiozitate. Am auzit de ea de mai mult timp și am vrut sa ma conving dacă elogiile care i s-au adus sunt îndreptățite.

Pe scurt, autorii vin cu o carte prin care inspiră cititorului ideia că modelele vechi de afaceri s-au perimat. Este nevoie de noi modele de afaceri. Ne spun că felul în care astăzi este organizată muncă în majoritatea companiilor este unul greșit și nu contribuie la succesul unei companii.

Autorii ne mai spun că planificările sunt inutile pentru că totul se schimbă și ce este valabil azi mâine nu mai are nici o importanță. Și, încă ceva, potrivit autorilor, tot ce facem este marketing. Absolut tot. Marketingul nu îneamnă doar o procupare a unui departament ci a tuturor angajaților unei companii.

Din carte mai aflăm că ședițele corporative sunt toxice pentru că pierdem o groază de timp. Nu e nimic nou în asta însă felul cum se argumentează în carte această ideie este unul remarcabil.

Este o carte despre disciplină, despre pasiunea pentru munca făcută bine, cu cap, la timp, ingenios și eficient, despre curaj în afaceri, despre deschidere față de lume, față de mediile și publicurile cu care interacționezi.

Concluzia la care am ajuns după lectura acestei cărți este că trebuie să ne organizăm radical altfel felul în care muncim dacă vrem să obținem ce ne propunem.

Vă recomand să citiți Rework. Este o carte utilă. Ușor de citi. Cu un limbaj accesibil și plină de idei originale care dau de gândit.

Un articol interesant, metodologic și practic despre felul cum muncește Jason Fried, unul din autorii cărții, îl puteți citi aici.

Pentru a începe o afacere este nevoie să aveți o ideie, puțină încredere și un mic efort – aproximativ cu aceste cuvinte își încep autorii cartea, cu ele îmi și închei acest post. Lectură plăcut.

Portretul unui cititor de carte din Moldova

De fiecare dată cînd apare o nouă ediție a Barometrului Opiniei Publice, în primul rând mă uit la preferințele moldovenilor în materie de media și apoi la alte compartimente. De această dată cel mai mult mi-a atras atenția tabloul statistic ce se referă la consumatorul de carte.
Desigur și celelalte compartimente ale studiului sociologic sunt importante și, negreșit, merită analizate. Insă despre politică, alegeri, vectori, temeri și alte lucruri se va vorbi destul în media. Despre consumatorul de carte mai puțin. Asa că mi-am zis de ce să nu fac o mică analiză, așa cum ma duce capul, despre cititorul moldovean.
8% din moldoveni citesc zilnic. 10% – de câteva ori pe săptîmână. 11% – de câteva ori pe lună. 8% – o dată pe lună. 60% – deloc în ultimile trei luni. 4% – NȘ/NR. Acestea sunt cifrele, potrivit datelor din studiu, ce se referă la faptul cât de des cetățenii Republicii Moldova citesc cărți.
Cifrele arată că avem o predilecție minimă pentru carte. În schimb, potrivit studiului, preferăm să ne tolănim în fața televizorului și, mai nou, tot mai mult utilizăm Internetul. Cititul nu este o ocupație la fel de simplă precum este vizionarea unei emisiuni la tv sau să dai un like și să scrii un comentariu în rețelele sociale. A citi nu este ușor. Trebuie un oarecare efort. Alegem ce este mai simplu.
Femeile citesc mai mult decât bărbații. 19,9% și respectiv 14,2%. Femeia a fost ținută departe de carte mii de ani. De vre-o trei secole încoace lucrurile ușor s-au schimbat. Insă sper să nu ajungem să auzim la gradiniță sau la școală copii care î-și spun unul altuia că cititul este o chestie femeiască sau bărbătească.
Cel mai mult citesc locuitorii de la orașe. Astfel 26,9% din cei din mediul urban citesc cărți și doar 9,3% din cititori locuiesc în mediul rural.
Există mitul care spune că cei de la oraș nu prea au ce face și din acest motiv, unii din ei, mai stranii, mai și citesc. Iar cei de la sate au foarte multe treburi și nu au timp pentru lectură. Poate acum 20-30 de ani așa și era. Insă în zilele noastre, dacă ne uităm că în sate din an în an tot mai multe loturi de pământ sunt lăsate în voia sorții, nu putem spune că motivul potrivit căruia sar munci mult la sat, este unul care explică de ce se citește mai puțin în mediul rural. Se vede că sunt și alte motive.
Vârsta își spune și aici cuvîntul. Cel mai mult citesc cei care au o vârstă cuprinsă între 18 și 29 de ani – 22,7%. Urmează cei care au între 30 și 44 de ani – 20,2%. După care cei ce au de la 45 la 59 de ani – 11,5%. La final sunt persoanele ce au 60 de ani până la infinit (+ ani, se arată în studiu) – 12,2%.
Când ești tânăr, curios și dornic de cunoștințe mai și citești. Treptat, apar griji, nevoi, probleme, treburi, chestii și se citește mai puțin. Este însă înteresant că unele persoane după ce ies la pensie, cum se spune, se apucă de citit pentru că au mai mult timp liber și trebuie să-și găsească o ocupație sau poate vor să reucupereze ceva ce le-a scăpat în tinerețe.
Și naționalitatea contează. 15,3% din cei care spună că sunt de naționalitate Moldovean/Român (autorii studiului ne spun ca ar fi o asemenea naționalitate) citesc. Cei de naționalitate rusă citesc în proporție de 31,1%. Ucrainenii – 26,1%. Alte naționalități -18,6%.
Cei care au naționalitatea Moldovean/Român citesc mai puțin decât cetățenii de alte naționalități. În acest context, de obicei, se spune că moldovenii nu se trag la carte, ca asta a spus-o încă Dimitrie Cantemir etc. Este un alt mit despre moldoveni. Un studiu publicat despre cei care citesc în țara vecină, România, arată că 23,1% din români citesc zilnic. Ceea ce în opnia mea este o cifra destul de semnificativă. În schimb, doar 8% din persoanele care sunt de naționalitate Moldovean/Român spun că citesc zilnic. Ceva nu se leagă. Pe un mal al Prutului se citește cu mult mai mult decât pe alt mal. Deci, ideia precum că nu ne-am trage la carte este dubioasă. Altele sunt motivele din cauza carora citim puțin. Culturile ne sunt diferite și multe alte lucruri difera pe un mal și pe alt mal al Prutului.
Cei care au un nivel înalt de educație citesc în proporție de 34,8%. Nivel mediu de educație -12,9%. Nivel scăzut – 10,0%.
Cunoașterea este un drog. Cei care au un nivel înalt de educatie au o mai mare sete de cunoaștere decât cei care nu au fost pe băncile universitatere pentru că este o pornire care vine din obișnuința de a apela la o carte. Dacă obișnuința este mare și îți mai și place, devii un captiv al cărții.
Ai carte ai parte. Cel mai mult citesc oamenii care au un nivel socio-economic ridicat – 32,8%. Cei care au un nivel mediu citesc în proporție de 13,9%. Nivel scăzut -8,0%.
În Moldova cartea este relativ scump dacă ne uităm la veniturile populației. Accesul la carte este un apanaj al oamenilor care au ceva mai mult în buzunare. Întrebarea aici este de fapt ce impact are cititul asupra situației noastre materiale. Ne ajută cititul să fim mai înstăriți sau nu?! Statistica spune ca ar avea un impact asupra situației materiale. Deci cititul contează.
La final ar fi de adăugat că de fapt nu are nici o importanță dacă citim noi sau nu. Până la urmă cititul este o activitate la care apelăm din varii motive care ne privesc. Cititul nu este nici la modă, nici cool, nici necesar, nici obligatoriu sau nu mai știu eu cum. Este o activitate ca oricare alta. Gradul de predilecție spre lectură al unei societăți reflectă stilul de viață al acestei societăți și nimic altceva.
Când mă gândesc la citit, la cultură în general și aud repreoșuri sau critici la adresa moldovenilor precum că nu citesc mult, ma gândesc la alte popoare care au fost și sunt dezvoltate cultural, la națiuni unde sa citit mult, unde oamenii aveau în case sute și mii de cărți însă după ce ieșiau de după pragul casei comiteau cele mai îngrozitoare crime ale umanității. Mult mai preferabilă este o societate simplă, umană unde nu se citește mult, unde se face puțină cultură decât o societate în care se citește mult, se face cultură multă dar se ajunge la degradare și sălbăticie. Și aici, mijlocul este cel de aur. Cam atât am avut de spus. Dar desigur încă ar mai fi foarte multe lucruri de adăugat. Insă și așa am scris prea mult pentru un post pe un blog.

Datele sunt ilustrate de Barometrului Opiniei Publice dat publicității la 16 noiembrie 2011. Studiul a fost realizat de Centrul de Investigații Sociologice și Marketing CBS-AXA și gestionat de Insititutul de Politici Publice, cu sprijinul financiar al Fundației Soros. Sondajul a fost efectuat în perioada 22 octombrie – 6 noiembrie 2011, pe un eșantion de 1113 persoane din 99 de localități, eroarea maximă fiind de +/- 3%.

Mute TV

Nu stim citi oameni in Moldova zi de zi i-si strica dispozitia cind aud la televizor relatari despre Chirtoaca, Filat, Lupu, Voronin, Ghimpu, Plahotniuc, Dodon sau numele oricarui alt politician, om public, vedeta, analist, expert sau altcineva. Spre regret nu avem masurarile sociologice necesare pentru a vorbi de cifre reale.

De regula cei care comanda sondaje sociologice sunt partide politice, media, organizatii non guvernamentale si, in putine cazuri, companii private care isi pot permite sa comande un sondaj. In general, aceste sondaje isi propun sa identifice pulsatia sociala vis-a-vis de fenomenul politic si efectele acestuia asupra vietii unei societati. Din aceste sondaje aflam nu ce ne-ar interesa dar ce iar interesa sa afle pe comanditarii studiilor date.

Un american a confectionat un aparat care identifica in baza unui algoritm destul de simplu cuvintele cheie pe care nu am vrea sa le auzim la tv. De exemplu daca la tv se vorbeste despre tovarasul G, televizorul automat face mute si timp de 30 de secunde nu auzi nimic despre ce se comunica despre personajul dat. Cred ca sotiei mele iar placea sa aiba un asemenea dispozitiv in casa.

Nu stim insa care sunt cuvintele pe care am putea sa le calificam drept deranjante pentru telespectatorul moldovean. Insa nu este chiar atit de dificil sa ne dam seama care ar fi acestea pentru ca le auzim acasa, la birou, in strada, in transportul public, in piata, in magazine, la frigarui sau la piscina.

In mare parte intoxicatia informationala se face prin intermediul televiziunilor. Acum avem atitea televiziuni. Toate care mai de care. Insa fiecare cu adevarul lor astfel incit la un moment dat ajungi sa intelegi ca nu intelegi nimic, ca cei care te manipuleaza la tv te au de prost si ca tot ce vezi si auzi este doar propaganda pentru ca mesajul este directionat intr-un fel anume pentru a trezi un anumit tip de emotii, perceptii si de a mobiliza la anumite actiuni.

Pina la urma iti dai seama ca cea mai buna masura pentru a intelege ce se intimpla in tara in care traiesti este sa te uiti ce se intimpla in viata ta, cum traiesti, ce ai, ce nu ai, ce are familia ta, care sunt problemele ei, ce se intimpla in viata rudelor tale, cum o mai duc vecinii si ce se mai misca in comunitatea in care traiesti. Restul nu are nici o importanta cu atit mai mult ceea ce vedem la tv.

Atunci cind vine vorba de TV, iai in mina telecomanda si privesti canale gen TNT sau te uiti  la vre-o chestie distractiva, la un film, sport, sau privesti ceva informativ-stintific pentru ca intelegi ca ceea ce vei vedea la alte canale asa zis informationale, obiective si echidistante, care respecta deontologia profesionala etc., nu este altceva decit inca o doza de propaganda. Multi moldoveni au ajuns sa fie dependenti de aceasta doza de propaganda si in fiecare zi, obsedati, dependenti, iar si iar privesc aceleasi povesti despre “tara de succes” si alte flecareli de acest fel.

Nu mi-am propus sa scriu un text coerent asa ca asi putea sa mai adaug ceva in acest context.

Daca ne uitam bine in jur vedem ca in pofida faptului ca nu avem un presedinte de tara, ca politicile guvernamentale misca carul din loc foarte greoi, haotic, fara un efect pe care l-ar simti societate iar parlamentul sa trasnformat in circ de-ti este rusine se vezi acele mutre care se spune ca te-ar reprezenta, lucurile merg inainte. Oamenii muncesc. Isi cistiga cum pot o bucata de piine. Nu fac proteste. Isi vad de treburile lor zilnice. Traiesc cumva.

Daca ne-am uita rece la aceasta situatie, fara emotii, speculari si interpretari, am putea spune ca putem trai si fara presedinte, si fara guvern si fara parlament. La doi ani de bardac politic si institutional vedem ca de fapt aceste institutii ne sunt inutile iar pentru functionarea statului ne-ar fi suficiente structuri/institutii care ar avea un aparat neinsemnat, compacte, mobile, dinamice, inovative care ar reglementa eficient  mersul lucrurilor in societate. Insa acesta este alt subiect la care ar fi cazul de expus detaliat aparte.

Pina una alta schimba canalul. Un om puternic este un om care nu se informeaza de la tv.

————————————————————————————————————

Ma poti adauga in cercurile tale de pe Google Plus, accesind acest link.

————————————————————————————————————

Definim retelele sociale

Ar fi cazul sa definim retelele sociale ca pe un loc/instrument prin intermediul caruia incercam sa influentam alti oameni sa ne vada asa cum am vrea sa ne vada.

Discursul

Stiu ca ati privit The King’s Speech. Stiu ca ati ascultat discursul lui Steve Jobs la Stanford CommencementAddress. Posibil multi din voi au asteptat, la fel ca si mine, discursul de inaugurare a lui Obama. Sunt unii care mai tresar si azi cind aud i have a dream-ul lui Martin Luther King. Stiu insa si pe unii care mai nu sa-ar da cu capul de pareti cind aud protes poshol-ul lui Gorbaciov.

Eu de 20 de ani astept discursul unui lider din Republica Moldova care sa trezeasca natiunea asta. Discursul nui. Nici liderul nui. Doar de-alde rebiata care au in miini media si manipuleaza de crapa mintile.

Un discurs poate fi mai puternic decit 20 de ani de manipulare. Un discurs poate schimba o natiune (asa sa intimplat in istorie nu o data si nu de zece ori). Un discurs poate sa schimbe multe in noi. Mai multe decit multi ar crede.

Speram sa aud Discursul atunci cind am fost vizitati de vice-presedintele SUA. Zadarnic.

Astept Discursul.

Posibil sunt un visator. But I’m not the only one…

Diferente

Americanii se pling ca se ineaca de atita fast food si ca nu le ajunge pamint ca sa creasca culturile agricole in mod natural. Moldovenii se lauda cu cele mai roditoare paminturi din lume dar tot mai des ii vezi cu un hamburger in mina.

Americanii inventeaza tot felul de metode, tot mai inovative, de a creste culturi agricole natural, ca pe timpuri. Moldovenii, desi muncesc ca pe timpuri, au lasat in paragina mii de hectare de pamint si cumpara produse agricole din Turcia, Grecia sau alte tari unde acestea sunt crescute in conditii pe care numai naturale nu le putem numi.

Moldovenii leapada pamintul in voia lui cuiva (se crede ca poate o sa-i trebuiasca acestui cuiva) si pleaca undeva, de dorit cit mai departe, pentru un trai mai bun. Americanii cumpara pamint din Canada sau Brazilia, acopera zgirie norii cu el si cres rosii si ardei.

Agricultura urbana a devenit un trend cultural pentru americani. Pentru moldoveni principalul trend este vagonka si plitka.

Este bine sa fii diferit. Cam asa ne spun sloganele publicitate. Dar valorile sunt mai presus de diferente.

Bill Gates, acum marele filantrop al lumii, spunea intr-un articol din Wired ca cea mai mare provocare a omeneirii in urmatorii ani va fi (in unele locuri deja este) criza alimentara. Oameni multi. Guri multe. Pamint putin. Iar cel care este degradeaza tot mai mult. Posibil vor fi si conflicte armate. Vom ajunge in viitorii 50 de ani sa traim intr-o lume super-tehnologizata dar vom lupta pentru un kilogram de griu.

Daca cineva in Moldova s-ar apuca sa creasca pe acoperisul blocului ridichie alba sau alt ceva, lumea ar zice ca sa ticnit omul. Nu este normal ar zice altii. Dar, retoric vorbind, este normal sa lasi in voia sortii miile de hectare de pamint moldovenesc…

Vezi un proiect la tema – Growing Cities.

Deci asa, ma apuc sa cresc la balcon morcov si leustean sau alte legume si plante. Procesul va fi descris pe blog. Sa vedem ce va iesi.

Copilul de pe ecranele noastre

Ce faci atunci cind ai un copil care i-si face de cap si nu te asculta? Diplomatic, raspunsul ar fi ca incerci sa vorbesti cu el. Incerci sa-i explici ce si cum trebuie de facut. Il dojenezi un pic. Insa cind iti pierzi rabdarea si vezi ca nimic din ce faci nu-si are rostul, ii dai una la fund in speranta ca poate o sa ajute.

Ceva similar se intimpla si cu publicitatea din zilele noastre. Advertising-ul de azi este asemenea unui copil care urla peste tot pe unde apuca ca vrea sa-ti fie prieten, ca vrea sa-i atragi atentia, ca vrea sa faci tot cei trasneste prin cap. Vrea si vrea si vrea.

Insa, la fel ca si in situatia prezentata mai sus, ajungi la un moment dat sa-ti pierzi rabdarea si sa vreai doar un lucru – sa-i dai un sut in fund. Desigur vorbim in termeni metaforici. Insa cred ca mesajul este clar.

In goana de a prinde miticul target, publicitarii s-au avintat in retelele sociale. Vor like-uri, vor note, vor sa-i recomandam la prietenii nostri, vor sa le dam follow insa noi nu primim absolut nimic.

In viata reala, cea dincolo de calculatoare si retele, advertiserii ne ofereau pe timpuri, acum mai rar, mostre cu tot felul de produse. Incercam o bucata de salam, trageam o dusca de bere, ne delectam cu savoarea unui parfum cu nume de celebritate. Acum insa, in online, nu avem nimic. Nu ni se ofera nimic. Doar iluzii branduite.

Jennifer Aaker, profesor de marketingla Stanford GSB, co-autoarea cartii The Dragonfly Effect, spune ca succesul celor care nadajduiesc atit de multe de la mediul online vine din angajarea brandului cu un grup comunitar intr-un proces de sustinere si dezvoltare reciproca.

Asa ceva in Moldova sau in tarile din preajma nu prea vedem. Doar copii alintati carora li sa urcat Google Analytics la cap.

4-27-11 Tornado Tuscaloosa, Al

Dimineata zilei de 27 aprilie 2011 nu prevestea nimic locuitorilor oraselului Tuscaloosa, statul Alabama, SUA. Ca in orice alta zi, oamenii i-si vedeau fiecare de treburile sale. Unii luau micul dejun, altii isi duceau copii la scoala, cineva i-si facea toaleta de dimineata… CNN informeaza ca in acea dimineata 25 de oameni au murit dupa ce asupra localitatii sa abatut un tornado. Alte sute de oameni au avut de suferit. Pagubele materiale au fost substantiale.

Am privit clipul de mai sus ca pe un thriller. Viata insa bate filmul. Pe cit de frumoase sunt fenomenele naturale, pe atit de dramatice si dure pot fi uneori. Insa de fiecare data cind vad asemenea manifestari ale naturii, inteleg cit de fragil este totul si gasesc o multime de motive sa pretuiesc timpul, tot ce ma inconjoara si tot ce-mi este drag si nu alte lucruri care nu au nici o importanta.

Despre “evolutia spectaculoasa” a libertatii presei de la noi

Ca in fiecare an, traditional, la data de 3 mai, marcam Ziua Mondiala a Libertatii Presei. De regula, in acesta zi, reprezentanti ai ong-urilor media organizeaza marsuri, expozitii in aer liber, dezbateri publice unde discuta situatiunea institutiilor mass-media. Presa, la rindul sau, mediatizeza actiunile prilejuite de acest eveniment, organizeaza emisiuni speciale, publica stiri, interviuri, articole sau analize. Aceasta este prima tabara.

A doua tabara, cea a autoritatilor, astazi elogiaza conceptul de libertate a presei, vorbeste despre rolul presei in procesul de democratizarea societaii si de fortificare a societatii civile. Azi, mai des decit in alte zile, vom auzi din gura autoritatilor despre cea de-a 4-a putere in stat, cum mai este calificata uneori, ocazional, mass-media.

In cea de-a treia tabara, tabara cetatenilor simpli, astazi este o zi de acalmie. Sarbatorile pascale s-au incheiat, mesele au fost strinse. Probabil, pentru majoritatea din ei, Ziua Mondiala a Libertatii Presei va trece alaturi de urechi. Alte sunt preocuparille poporului. Pentru unii, spalatul teancurilor de vesela iar pentru altii, dorinta nestavilita de a ajunge mai repede la sala de fitness pentru a-si aduce silueta in forma mult rivnita. Fiecare cu preocuparile si nevoile sale.

Se spune ca am asista la o evolutie spectaculoasa a libertatii presei in Moldova. Este adevarat, spectacol avem cu duiumul.

Potrivit organizatiei internationale Freedom House, Moldova ocupa locul 75 la capitolul indicele libertatii presei, in crestere semnificativa fata de anul 2009 cind tara noastra era clasata pe locul 144.

Fara indoiala, si asta se vede cu ochiul liber, lucrurile s-au schimbat mult spre bine la capitolul libertatea presei, daca am compara situatia actuala cu cea din anii precedenti. Avem multa diversitate de opinii, atacuri semnificative la adresa presei nu se inregistreaza (si asta ma bucura cel mai mult) iar oamenii i-si exprima tot mai nestingherit gindurile.

Problema este in calitatea acestei evolutii a cifrelor si a indicatorilor statistici.

Eugen se intreba dimineata daca presa noastra este libera sau libertina? Iam raspuns pe Twitter ca raspunsul ar fi – „de la caz la caz”. Inteleg de unde vine intrebarea sa si inteleg si subtextul intrebarii sale pentru ca se refera la o alta fata a presei de la noi. Este o intrebare justificata daca ne amintim de comportamentul nu tocmai potrivit al mass-media in anumite cazuri. Insa, fiecare padure cu uscaturile sale. Important este in acest caz de avut o viziune clara asupra conceptului de libertate a presei iar acesta sa nu fie confundat cu anarhismul, nihilismul sau … libertinajul. Respect presa si libertatea presei ca institutie importanta pentru societate insa nu totul este permis.

O alta problema, mai veche de altfel, este legata de agenda presei. Acum ceva ani in urma agenda presei coincidea perfect cu agenda clasei politice. Nu pot sa spun ca acum lucrurile ar sta altfel. In mare parte lucrurile au ramas la fel. In prim plan continua sa fie cinovnik-ul sau boss-ul politic dar nu cetateanul simplu cu problemele lui reale.

Putem deci vorbi doar despre o evolutie pozitiva, la nivel cantitativ,  nu si nu despre o evolutie calitativa esentiala.

Diferenta dintre iarna si primavara in Moldova: primavara se vede mai bine gunoiul

Acum cind parca a venit in sfirsit primavara, Moldova seamana mai curind cu o mare mare gunoiste. In loc sa ma bucur de temperaturi mai ridicate, de soare, de un aer proaspat, caldut sau de alte privelisti mai senzuale, dimineata cind ies din casa mi se face greata de ceea ce vad in jur. Peste tot numai gunoi. Uneori am impresia ca traiesc in una din scenele din American Beauty (daca va amintiti de momentul cind protagonistul filma cum sacose de plastic sunt luate de vint).

Spre deosebire de poetica scena din filmul american lucrurile la noi sunt nu tocmai poetice. Sau poate eu ceva nu inteleg si pentru moldoveni uritul la fel ca frumusetea poate fi perceput ca ceva sublim (Umberto Eco a scris o carte intitulata „Istoria uratului” in care ne arata ca se poate intimpla ca uritul sa fie egal cu frumusetea. Buna carte. Cititi cind aveti timp).

In general eu multe lucruri nu le pot intelege atunci cind vine vorba despre comportamentul multora din societatea noastra. Nu inteleg cum poti sa mergi in strada si sa arunci sacosele sau hirtii pe unde te apuca. Nu inteleg cum poti sa iesi din troleibuz si sa arunci tichetul imediat jos desi urna este la un pas de tine. Nu inteleg cum poti sa arunci peste geam sticle din plastic de la bere dupa ce ai baut toata noapte. Si ar mai fi inca atit de multe lucruri din categoria „nu inteleg cum de este posibil”.

Cel mai des imi zic ca nu trebuie sa ma uit la toate astea si sa le iau aproape. Tot ce pot este sa am eu un comportament civilizat si sa fac, iarasi, tot ce pot ca si cei care imi sunt aproape sa aiba un comportament similar.

Gustave Flaubert spunea ca prostia este dorinta noastra de a trage concluzii. De ceva timp am incetat sa mai trag concluzii despre comportamentul celor din societatea in care traiesc. Evit sa o fac pentru ca inteleg ca nu are rost. Inteleg ca ea, societatea, este asa cum este. Si mai inteleg ca o societate poate sa-si schimbe comportamentul foarte greu. Este un proces lung, de durata care incepe de la strabunei, bunei, parinti, vecini, gradinita, scoala …

Dincolo de aceste digresiuni pe care mi le-am permis intr-o zi frumoasa, de luni, la nivel practic, este enorm de complicat de a schimba situatia la capitolul gunoi. Intr-o societate care traieste dupa principiul „totul este permis” nu cred in lansarea unor campanii sociale care ar avea drept obiectiv sensibilizarea unei societati, intr-o mare masura, insensibile.

Mai multi bloggeri din Moldova au scris despre subiectul gunoiului si au propus diverse masuri de contracarare a acestui fenomen (pentru ca este un fenomen si unul grav). Toate sunt interesante, toate observatiile corecte insa am dubii ca si-ar avea rostul. Problema este mult mai profunda decit pare la prima vedere. Solutia este in educatie, in ceea ce vedem la parinti, in exemplele pe care le vedem in comportamentul celor din jur. Nu vad rostul, in cazul nostru, sa faci campanii sociale. Oricum publicul care va fi targetat, sau se va intra in contact cu el (daca este sa intuiesc canalele de comunicare ale campaniei si tipul de strategie care va fi propagata in media), va fi cel care si fara asemenea campanii nu arunca gunoiul in strada.

Haideti sa glumim un pic (desi poate nu este cazul) pentru a pleca de la viziuni ce ar putea sa ne arunce intr-o stare depresiva. Probabil vom ajunge la un moment cind cineva va gindi si va edita o carte de genul „Cum sa te comporti in societate”. Cartea va fi distribuita in scolile din Moldova (daca vor fi evident elevi care sa le citeasca pentru ca mai este si problema asta), in baza ei se vor tine ore specializate si, ulterior, se va sustine examene la care elevii vor primi note. Cine nu va sustine examenul va deveni repetent. Din pacate, la noi, doar prin obligativitate (insa mai corect spus, poate chiar si prin coercitie) poti obtine ceva.